Edurne’s Blog

Azi am avut primul examen din sesiune…si am invatat multe in aceasta zi,pe langa cele invatate pentru examen….de fapt nu pot spune ca am invatat multe ci mi-au fost reamintite unele lucruri care se practica la noi in tara…in tarisoara noastra draga numita Romania .
Daca ai tupeu suficient,daca stii sa te mielusesti pe langa unii oameni si mai ales sa mai ai si gene lungi …totul merge ca pe roate…mai ales daca oamenii respectivi sunt de sex masculin.Mda…societatea noastra este plina de astfel de oameni libidinosi de care imi este pur si simplu sila…ce e de facut?…mai nimic…doar sa te inarmezi cu suficient tupeu…macar pe jumate cat au unii oameni,asa poti razbate intr-o “societate” cu oameni de “vaza”. Unii imi mai spun sa fiu nationalista…..cum sa fiu cand pe zi ce trece vad alte si alte motive pentru care pur si simplu sa urasc tara asta si oamenii care traiesc aici?
Ce sa vad frumos in tara?Doar natura…care si ea e distrusa de atata prostie…am toate motivele din lume sa ma tot duc si sa las in urma toate aceste lucruri de care in mod sigur nu-mi va fi dor….doar la asta ma gandesc pe zi ce trece…sunt studenta..ce imi ofera viata in aceasta tara? peste tot dau numai de imbecili…tupeisti si nu mai spun ca prostia e in floare… putini sunt cei care se pot numi intr-adevar OAMENI…in rest…ma abtin…

Intr-una din zile m-am hotarat sa merg la teatru.Nu mai fusesem de mult timp,asa ca am luat la rand paginile de internet cautat o piesa interesanta.M-am oprit asupra teatrului Bulandra,la o piesa care,dupa titlu,parea foarte frumoasa…”Orfeu si Euridice”.Interesant,nu?Am facut rezervare,am mers si am luat biletele si am asteptat ziua cu pricina care a venit foarte repede,timpul trecand imediat atunci cand esti ocupat cu diverse proiecte de facultate… Am ajuns la teatru…am intrat….si am primit un pliant foarte interesant…care avea scrise urmatoarele lucruri :
“Euridice,iubita lui Orfeu,moare muscata de un sarpe.In timp ce ea se zbate in chinurile mortii,sufletul se desparte de trup.Atenienii,afland vestea mortii lui Euridice,i se alatura lui Orfeu in jurul trupului neinsufletit al iubitei sale.Marele Preot conduce ritualul funerar,in timp ce sufletul lui Euridice rataceste neajutorat.Distrus de pierderea lui Euridice,Orfeu ii plange moartea alaturi de familie si prieteni.Se initiaza in ritualul apei in care sufletul primeste purificarea.Trupul lui Euridice este vegheat,spalat si imbracat pentru ceremonia funerara la care este obligat sa asiste.Euridice-trup este arsa.Arhanghelul,paznic al sufletului,o trimite pe Euridice dincolo.Orfeu isi plange durerea si isi cheama in zadar iubita invocandu-i numele.Trece timpul.Se face noapte si iarasi zi.Atenienii se transforma in samani si incearca sa readuca pe pamant sufletul lui Euridice.Apar servitorii lui Pluto,Zeul Mortii,care promit ca isi vor face datoria.Evident,singurii oameni care pot vedea in ambele lumi nu pot fi decat nebunii.Doar ei il pot cunoaste pe Zeul Mortii,doar ei se afla cu un picior pe pamant si cu unul in regatul umbrelor,ca premonitie a Infernului.In mijlocul lor apare Zeul Amor,insotit de un cortegiu carnavalesc venetian.Amor-Zeul Dragostei-ii promite lui Orfeu ca ii va deschide drumul spre lumea de dincolo.Ii poate oferi sansa se a cobori in Infern si de a rapi de acolo pe Euridice,cu conditia sa nu o priveasca niciodata in ochi.Nostalgia-imaginea groteasca a amintirii si trecerii timpului-personaj tragi-comic ce poarta o umbrela,aduce trecand Styxul trupul neinsufletit a lui Euridice.Orfeu are o viziune halucinanta cu Euridice-trupul.Privindu-se in oglinda,ea se afla in Limbo si nu stie ca a murit,nu-si mai aminteste nimic din fosta ei existanta.Venetienii il impiedica pe Orfeu sa intre in legatura cu trupul iubitei lui,accentuand interdictia de a o privi vreodata in ochi.Amor il pregateste pe Orfeu pentru coborarea in Infern.Orfeu accepta provocarea si isi ia ramas bun de la prietenii sai atenieni si de la rudele sale.Mama Euridicei,rupe merindea necesara trecerii Styxului si il plateste pe Marele Preot,care intre timp s-a metamorfozat in Caron,vaslasul care trece cu luntrea lui sufletele in Imparatia Tenebrelor.
Purtat de Arhanghelul cu aripile legate,pentru prima data apare sufletul lui Euridice intr-o lume a deznadejdii.Orfeu este din nou atentionat sa nu o priveasca in ochi.Apar personaje infernale ale desfraului si luxurii:Anubis,printul Intunericului,pasari ale Nimicului,care se avanta intr-o orgie universala.Marele Preot,alias Caron,silueste Nostalgia,dezvaluindu-si adevarata identitate-Baaza-Buth,printul absolut al Intunericului,stapanul Timpului.Orfeu infrunta aceasta intreaga lume de larve,proclamandu durerea sa pentru Euridice,durere aflata mai presus de orice…
…pana una alta Orfeu o ia pe Euridice din Infern si Zeul Amor in reuneste si astfel se termina povestea….e mai mult pe pliantul ala….in sfarsit,dupa ce am citit,mi-am inchiupuit ca piesa respectiva va fi incantatoare…ca voi auzi harpa,binestiind ca Orfeu canta la harpa…trec putine minute si incepe piesa…care…a fost o…mare tampenie da chiar asa,nu a fost nici pe departe ceea ce scria in pliant…in primul rand nu a fost teatru ci opera in care nu era nimic tradus…nu se stia care cum ce face…cu alte cuvinte o piesa foarte aiurita. Da,asta e parerea mea..deci,va sfatuiesc ca inainte sa mergeti la teatru ,la oprera sau unde mai mergeti voi,informati-va bine asupra a ceea ce doriti sa vizionati ca sa nu va para rau in momentul respectiv.Eu m-am invatat minte…nu spun ca nu apreciez generatia noua de actori…generatia de noi viziuni..dar…piesa asta pur si simplu nu mi-a placut.

Pe 28 decembrie 1953 se naste renumitul pianist si compozitor francez,Richard Clayderman,creator al unui nou stil muzical,”New romantic”. “Ballade pour Adeline”,”La vie en rose”,”Night in white satin”,”Feelings”,”Arrivederchi Roma”,”Moonlight sonata” sunt doar cateva dintre minunatele lui piese cantate la fascinantul pian…

http://www.youtube.com/watch?v=gfsgXJQ0ebU

Trăia într-un sat un moşier nespus de hain.Aproape de el locuia un ţăran.Şi avea ţăranul un fecior tare deştept,cu care se mândrea tot satul.Aflând de una ca asta,moşierul a poruncit:
- Aduceţi-mi băiatul!Să-l văd eu cât e de deştept!
I s-a adus băiatul.Moşierul a poruncit din nou:
- Chemaţi cât popor sunteţi în stare.Să vadă cu toţii cât e de prost copilul ăsta!
S-au adunat ţăranii în casa moşierului şi-au aşteptat să vadă ce-o fi.
Moşierul l-a dus pe băiat către un paravan,pe care se afla cusut un tigru mare,de mătase,şi l-a întrebat:
- Vezi tigrul?
- Îl văd.
- Dacă eşti deştept,ia leagă tu tigrul ăsta!
Aşa a grăit moşierul şi-a prins a râde în hohote.
Şi-au lăsat toţi ţăranii privirile-n pământ.Le era necaz că moşierul făcuse de râs pe băiatul care le era drag.Dar băiatul s-a uitat la tigru şi a întrebat:
- Păi,cum să-l leg dacă nu am funii ?
- He-he,îi fi tu şiret,dar eu sunt şi mai şi ! i-a răspuns moşierul.Hei,ia aduceţi-i lăudărosului ăstuia un colac de funii tari.Să-l vedem cum leagă tigrul…
Au adus slugile colacul de funii şi i l-au azvârlit băiatului.Moşierul stătea şi zâmbea.Băiatul a luat funia,s-a îndreptat către uşă,s-a aplecat şi i-a spus moşierului:
- Eu sunt gata!!Acu-i rândul dumitale.Goneşte tigrul încoace!!

Mai sunt câteva zile şi vine Crăciunul…Abia aştept!Şi vom lua vacanţă…şi asta abia aştept! Cine oare nu aşteaptă vacanţa ? Pe Moş Gerilă,nu mai spun.Îl aşteptăm cu toţii cu sufletul la gură,poate,poate ne aduce câte ceva din cele pe care ni le dorim…jucării,bomboane,CIOCOLATĂ,maşină,piscină etc. dar am fost cuminţi? Hmmm…toţi spunem că da şi îi şi mai scriem Moşului o scrisoare kilometrică în care ne destăinuim şi înflorim cam despre tot ce am făcut anul acesta.
Dar,lasă,că ştie el,Moşul care a fost cheie de biserică şi care nu,deci nu aveţi cum să-l păcăliţi.Aveţi grijă la ce vă doriţi,în funcţie de cât de harnici şi de cuminţi aţi fost anul acesta…s-ar putea să vă aducă doar un băţ că doar pe la toate colţurile e criză…sper însă că nu va fi aşa…
Merităm mai mult,chiar dacă pentru unii dintre noi ,Moşul e înca Moş Gerilă,chiar dacă Moşul a devenit între timp Moş Crăciun pentru alţii…sper ca peste înca 20 de ani să fie pentru toata lumea Moş Crăciun…sper…speranţa moare ultima,după cum bine ştiţi…

Un profesor de filosofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte pe catedra.Cand a inceput ora,fara sa spuna un cuvant,a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre avand diametrul de aproximativ 5 cm.Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin.Toti studentii au fost de acord ca borcanul este plin.Apoi,a luat o cutie cu pietricele si le-a aruncat in borcan,scutrandu-l usor.Desigur,acestea s-au rostogolit printrele pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere.I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul este plin.Au fost din nou de acord ca este plin si au ras.Profesorul a luat o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan,scuturandu-l usor.Desigur,nisipul a umplut spatiul ramas liber.”Acum,spune profesorul,aratand spre borcan,vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata noastra.”
Pietrele mari sunt lucrurile importante:familia,partenerul,sanatatea si copiii nostri,lucruri care,chiar daca totul este pierdut si numai ele au ramas,viata noastra tot va fi completa.Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza:slujba,casa si masina.Nisipul reprezinta lucrurile mici,care completeaza restul.Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele.
La fel se desfasoara si viata noastra:daca ne consumam timpul si energia cu lucrurile mici,nu vom aveam spatiu niciodata si pentru lucrurile importante.Trebuie sa fim atenti la lucrurile esentiale din viata noastra.Sa ne jucam cu copiii nostri,sa ne facem timp pentru controale medicale,sa ne ducem partenerul la dans.Va ramane destul timp pentru a merge la serviciu,sa facem curat in casa,sa dam o petrecere sau sa ducem gunoiul.
Aveti grija de pietrele mari in primul rand,de lucrurile care intr-adevar conteaza.Stabiliti-va prioritatile!Restul…e doar nisip!

Dupa ce toata lumea a fost de acord ca profesorul umpluse borcanul si daduse lectia de viata,parea ca nimic nu mai putea fi spus.Profesorul lua o halba de bere si o turna in borcan,care,desi plin,absorbi intreaga cantitate de lichid,printre pietre,pietricele si nisip.Acum era intr-adevar plin.Si spuse:” Oricat de plina va fi viata,intotdeauna va fi loc si pentru o bere cu prietenii!”

Am asistat de curând la o discuţie interesantă,în timpul unui curs la facultate.Discuţie care a avut loc între câţiva studenţi şi profesorul cursului respectiv.Subiect:”Viitor în Romania”.
Nu de puţine ori îi aud pe unii dintre colegii mei spunând că s-au săturat de această ţară în care trăim.Ideea e că noi suntem singurii care putem face să meargă ceva in România…noi,tinerii….aşa spun mulţi.Întrebare:cu ce mijloace?Plecând din ţară?Renunţând să ne zbatem pentru o ţară mai civilizată,mai cu bun simţ?Răspuns:Da!Plecăm!De ce?Pentru că nu vrem să ne sacrificăm viaţa într-un astfel de loc,mediu,cum vreţi să-i spuneţi…Soluţie?Plecând unde vedem cu ochii,cum e vorba aia…Părerea mea personală?…Plecare cât mai departe!…Da,avem o ţară superbă,păcat că e locuită de români…sau de rromi …nu am nimic cu cei care îşi văd de treaba…însă aceştia sunt extrem de puţini…
Curând va trebui să votăm pentru cel care vrem sa fie preşedintele ţării…cel care ne dă măcar speranţa că va fi mai bine…care din cei care participă?…toţi promit marea cu sarea…deci,aşadar şi prin urmare nu cred că avem vreo speranţă că lucrurile vor funcţiona mai bine în CURÂND…in schimb,avem speranţa că PESTE 500 DE ANI APROXIMATIV ,va fi bine şi la noi în ţară…asta dacă trecem cu bine peste data de 21 decembrie 2012…ee..dar asta e o altă poveste…

“Învaţă să ai mereu un zâmbet ascuns în inimă.

“Singura modalitate sigură de a nu greşi este să nu ai idei noi.”